7 / Primul sărut în parfum stelar ylang-ylang

7. A 3-a oară l-am întâlnit pe Vampus chiar în seara următoare, când pe la miezul nopții mai eram pe afară, să admir bolta cerească și să mă bucur de mirosul teilor, în timp ce-l plimbam pe LolekșiBolek, câinele lup primit in dar când făcusem 18 ani, cică să mă păzească de tentații.

Eram pe atunci o fată obișnuită cu preocupări obișnuite, rujuri, băeți și mașinile băeților. Se purta printre fetele tinere, cu sânge cald, moda iubiților trecuți de prima tinerețe, cu nevastă și bani destui pentru amantă tânără care să viseze că lua locul nevestei și că era salvată din nevoi de prințul cu uși metalic-fosforescent la mașina decapotantă și telefon cu 4 camere pentru cel mai reușit selfi. Așa voiam și eu. Doar că Vampus mi-a șters cu buretele ud toate visele astea care mă făceau să stau zi de zi în fața oglinzii, ocupată cu machiajul perfect și cu selfiurile perfecte pentru ispitirea și prinderea în gheare mreje de zână a prințului cănit și cu probleme de erecție, dar, oh, ce bine și seductiv compensate de contul lui bancar.

În seara aia de vară i-am auzit din nou, de undeva de sus, de deasupra mea, vocea atrăgătoare, întrebându-mă dacă nu aș vrea să merg la un bal al nemuritorilor (mai târziu mi-a spus că “balul nemuritorilor” era un eufemist, și că de fapt e balul muritorilor99, adică al celor de 99 de ani fără o zi, ce mor la 99 de ani, adică a doua zi după bal). Mi-am dat capul pe spate și l-am văzut deasupra mea, în copac, încălecat pe-o cracă, pe Vampus, cel mai frumos bărbat posibil la acea oră în copac, fluturându-și mâinile spre mine. LolekșiBolek a început să latre.

– Ztt, LolekșiBolek, taci, că nu te mai scot neam din casă, să stai să turbezi. LolekșiBolek a tăcut, dar a continuat să mârâie. Ce câne mai era și ăsta, să nu priceapă că vorbeam cu dragostea vieții mele??!

– Hai Măriuțo, hai la bal, că eu de acolo vin în seara asta și cred că ți-ar plăcea și ție acolo.

– De unde îmi știi numele, am întrebat foarte surprinsă. Și de ce stai iar în copac?

– E locul meu de relaxare. Hai că vin jos, a răspuns tânărul bărbat și a fost deodată lângă mine.

Mirosea a ylang-ylang și-a foi de tutun sălbatic. M-am dat un pas înapoi și-am privit spre cel care îmi întindea invitația.

– Hai, ia-o, nu te teme că nu-ți fac nimic, dacă voiam să-ți fac ceva, era deja făcut, nu? Îți știu numele pentru că am auzit când vorbești cu Siri.

Am râs nervos și-am întins mâna după foaia lucioasă, cu litere aurii, dar de cum am atins-o m-a trecut un fior de frig, ca și cum ar fi suflat peste mine deodată crivățul. Bărbatul și-a aruncat pelerina de muselină mov în jurul meu și m-a prins strâns în brațe. Tremurând, n-am avut putere să ripostez.

 – Nu zi că nu-ți amintești de mine, Măriuțo?! Eu sunt, Lampant. Vampus Lampant, remember? Ai bănuit bine că sunt vampir și nu te mușc, că vampirii nici nu mușcă, de fapt. Vreau să te invit la un bal al vampirilor. Știu că sună neobișnuit, dar draga mea Măriuță, ai un dar neobișnuit și ești așteptată în lumea noastră.

În cap îmi suna doar “draga mea”. Suna bine. Cu ecou. Pe repeat.

Am zâmbit exaltată la gândul că aş putea participa la un asemenea bal precum era cel de la care venea (sau se ducea?) Vampus în noaptea aceea. Mă şi gândeam ce rochie mi-aş alege, ce coafură, ce pantofi, ce poşetă, ce batistă, ce mască de covid. Şi evantai, neapărat un evantai, să pot să-mi fac vânt în sălile alea prea mari şi colcăind de vampiri. Braţele lui Vampus mă făceau să mă simt în siguranţă, nu-mi mai era frică de chiar nimic, nici că era miezul nopţii, nici că LolekșiBolek începuse să urle la noi, nici că un beţiv pe o alee alăturată urina peste crizanteme în timp ce înjura, nici că şoarecii, fiinţe foarte nocturne, ieşiseră din văgăuni la vânătoare. Mereu mi-era frică de șoareci, când mă plimbam noaptea, aproape că mi-aș fi dorit ca LolekșiBolek să fie pisică, și nu câine. M-am îngrămădit mai bine în braţele masculine ale lui Vampus şi c-o voce suavă, am întrebat:

– Ce-ar trebui să fac să pot veni şi eu la balurile voastre?

– Ar trebui să primeşti o invitaţie specială, cum primesc toţi vampirii acasă.

– O invitaţie? Păi… stai… asta ce e, și după ce mă foiesc puțin reușesc să îi bag sub nas foaia ce-o primisem de la el.

– Nu, nu, asta e o pre-invitație, care să arate că e posibil să primești o invitație. Asta am scris-o eu. O invitaţie oficială e scrisă de Scribul Onorific al ordinului, cu cerneală din cărămidă arsă pe rugul vrăjitoarelor exaltate, pe pergament din fibră de bambus oceanic şi sigilată cu ceară albă, din seu de capră neagră de pisc. Este emisă de comitetul central al ordinului.

– Ce ordin?

– A, nu ţi-am spus? OTV, Ordo Templii Vampirii. Este ordinul în care se înscriu toţi vampirii după ce au trecut probele.

– Probe?! Ce probe?

– Ce curioasă eşti, a spus Vampus râzând. E bine. Le vei afla, oricum, rând pe rând. Mai întâi trebuie să îţi găsim un Maestru Mag care să te iniţieze în tainele vampireşti. Mă şi gândesc deja la cineva, dar văd că-mi transmite că e ocupat în perioada asta, mai are deja 3 ucenici în subordine, pe care trebuie să-i antreneze.

– Nu poţi să-mi pui o vorbă bună, am întrebat linguşitor, apropiindu-mă şi mai tare de pieptul lui Vampus şi inspirând plăcut impresionată parfumul de ylang-ylang.

Vampus n-a părut chiar așa de impresionat și, izbucnind în hohote de râs, mi-a dat drumul din braţe, s-a dat de trei ori peste cap, a sărit peste câteva bănci, l-a mângâiat pe spate pe LolekșiBolek care s-a întors agitat să-l muște dar nu l-a nimerit, şi-a revenit lângă mine, cu joc nervos de picioare, lăsând să se remarce gamba perfectă ca a lui Ronaldo, la care poftea LolekșiBolek:

– Dar unde te crezi, la casa poporului, să poţi mitui Maeştrii Magi? În lumea vampirilor nu există pile, totul e pe merit. Pe merit, ai auzit, tu, Măriuțo dragă?! Dacă meriţi, îţi vei găsi maestrul. Eu sper să ţi-l găseşti, a adăugat el nostalgic, privindu-mă cu drag.

– Şi dacă nu găsesc un Maestru Mag, nu există altă metodă să iau parte la baluri?

Nu voiam să recunosc, dar parcă mai mult îmi ardea de baluri, decât de probe.

– Bal? Credeam că vrei să fii vampiră… s-a prins imediat Vampus de pornirile mele ușuratice. Dar nu, nici la bal nu poți. Doar vampirii iau parte la baluri. Numai ei au timbre fiscale veritabile, capurile de zimbru, ștampila rotundă de baobab, cărţile poştale pictate pe sub mână şi manşetele cu dantelă de damasc.

– Şi fără timbre fiscale veritabile, cap de zimbru, ștampila rotundă de baobab, cărţi poştale pictate pe sub mână şi manşete cu dantelă de damasc, nu pot să vină?

– Nu. E condiţie sine qua non.

Ce credea Vampus, că mă prinde cu latina necitită? Știam ce e sine qua non, aveam Siri la mine.

– Aveţi nişte gusturi foarte eclectice, am murmurat tristă. Cred că n-am să ajung niciodată să dansez la balurile voastre. Mai ales cu tine aș fi vrut să dansez, am fluturat genele așa de fermecător, că am simțit cum se înmoaie Vampus.

– Daaa… Trebuie neapărat să-ţi găseşti Maestrul Mag… şi se rezolvă, nu dispera…

Nu dispera tu, am gândit. L-am văzut cum cade ușor pe gânduri, cu un deget dus filosofic la tâmplă, în timp ce se lăsă să alunece pe bancă. Picior peste picior, părea că se gândește intens la ceva. LolekșiBolek îl privea dușmănos dar nu îndrăznea să se apropie.

– Tu nu poţi să-mi fii Maestru Mag, am întrebat străbătută de-o speranţă.

– Nu pot, a spus Vampus cătrănit.

– De ce?

– Pentru că Maestru Mag nu trebuie să aibă afinităţi… de alte natură cu ucenicul. Îi interzice codexul ordinului. E o legătură sacră, Maestru Mag – Ucenic, nu poate fi impurificată cu altfel de… gânduri… sau interese.

– Nu înţeleg, ce fel de gânduri, am zis prefăcându-mă că nu înțeleg. Dar înțelegeam. Fetele întotdeauna înțeleg.

– Gânduri… intense… Cu dezbrăcatelea, cătușe, sfori… Cum nu înţelegi? De ce crezi c-am fugit de la bal, am lăsat-o pe Zmacgherila să mă caute. Am tulit-o fără să spun nimic, doar ca să pot să te văd pe tine. Chiar nu înţelegi? Nu știi ce-s alea ulterior motives?

Am tăcut sfioasă, aveam oricum siri la mine. Inima-mi bătea ca la vrăbiuţele de câmpie primăvara. Știam ce motive ulterioare avea Vampus cu mine. Era îndrăgostit și el, la fel de buștean, ca și mine. Drăgostirile noastre se întâlneau. Era clar un caz de requited love, nu ca love story din ăla nefericit, slavă domnului.

– Chiar nu înţelegi cât de mult îmi placi?!

Vocea lui Vampus era guturală, ca a unui cuc de şes. Timbrul ei mă făcu să mă înfior şi fără să îmi dai seama, i-am sărit în braţe. LolekșiBolek a lătrat la mine.

– Şi tu-mi placi, Vampus Lampant, am exclamat exaltată.

– Îţi cer prietenia, mi-a spus plin de avânt.

– Pe Facebook, am întrebat repede, încântată.

– Nu, pe loc!

– Da, ia-o pe loc, ți-o dau, am răspuns la fel de plină de avânt.

Atunci Vampus m-a sărutat pentru prima dată şi a fost cel mai din filme sărut, din ăla umed, pasional, cu plescăituri și capul dat pe spate, cu muzica sferelor glorios dansând în jurul nostru şi gemete profunde. LolekșiBolek a gemut şi el în tufiş, nebăgat demult în seamă. Atunci mi-am amintit că trebuia să mă întorc. Am vrut să mă desprind de pe buzele lui Vampus, dar răceala lor mă ţinea pe loc. În cele din urmă, am simţit cum se încălzesc de la respirația mea rapidă și fierbinte şi atunci am reuşit să mă desprind. Amețită de sărutul lung și parfumul lui, am întrebat:

– Miroși așa de bine, cu ce parfum te-ai dat?

– Cu parfum de stea ylang-ylang, a spus Vampus, inspirând adânc.

– Oh… parfum stelar… E minunat, am șoptit.

– Știam că o să-ți placă…

– Oh, da… am murmurat pierdută.

Sufletele noastre dansau deși… nu ploua infernal.

– Vreau să-ţi dau ceva, înainte să plec. Ceva care să-ţi amintească în fiecare clipă de mine. Şi cu care poţi să mă chemi.

Am întins emoţionată mână aşteptând, fără să îi mărturisesc că aveam deja ceva ce-mi amintea de el, bobocul de trandafir alb cu margini înroșite cu carioca, pe care-l păstrasem presat între foile cărții mele preferate. Vampus se căuta înfrigurat și îndelung prin buzunarele pelerinei. Mi-aş fi dorit să-mi dea pelerina, dar n-am îndrăznit să cer, să nu creadă de la început că sunt profitoare. În cele din urmă a găsit obiectul căutat şi mi l-a pus în palmă. Era un telefon trandafiriu, Motorola, cu logo întors pe dos. Doi colți, m-am dumirit. L-am sucit pe toate părţile şi când am ridicat clapeta am văzut că n-avea taste, ci avea oglindă şi pudrieră.

– Pudră? Ce să fac cu așa ceva, eu am fondul meu de ten preferat, biologic, nu mă dau cu orice.

– Pudra asta e magică, îți dă tinerețe fără bătrânețe. Uite ce ten am eu, și mi-a întins fața în lumina felinarului, să văd mai bine.

M-am uitat la el cu jind și avea dreptate. Avea un ten perfect. Și era tânăr. Sau părea, de la pudra aia. Ah, stăi așa, păi cine știe câți ani avea, am început să-l bănuiesc, n-o fi vreun lup sur de ăla, cănit, cu probleme din alea ce supără o tânără fată ca mine? Dar am tăcut, să nu deschid un subiect delicat într-un moment așa magic.

– Și telefonul ăsta îţi va aminti de mine, nu ţi-am spus? Priveşte-n oglindă, m-a îndemnat.

Am privit în oglinda care ţinea loc de ecran. În loc să-mi văd reflexia mea, l-am văzut pe Vampus făcându-mi din mână. Imaginea din oglindă copia exact mişcările lui Vampus, era o transmisie live. Un fel de Skype, sau Zoom, sau Teams, sau Whatsup, de fapt, cu pudrieră ca bonus, să dai bine-n filme.

– Şi aşa pot să vorbesc cu tine? Ce număr ai?

– Eu n-am număr, mă apelezi altfel. Ca să vorbeşti cu mine, trebuie să foloseşti pudriera şi pămătuful ăsta, mi-a spus Vampus, întizându-mi un pămătuf cu peri roşii. Dă-te cu pudră şi gândeşte-te la ce vrei să-mi spui.

Am ascultat indicaţiile lui şi-am băgat pămătuful în pudra şi mi-am dat pe obraz. Perii erau cam tari şi m-au înţepat. E cam aspru pămătuful, am gândit indispusă. Am auzit în cap vocea lui Vampus, în transmisie live, telepatică:

– Lasă, obrazul fin cu cheltuială se ţine. Te dai cu Nivea după aceea. Din cutia albastră, nu albă, aia albă e contrafăcută, am folosit şi eu la început, dar nu s-au dus zgârieturile.

Ah, îmi aude gândurile când mă dau cu pămătuful pe față. Trebuie să am grijă, am zis în sinea mea, băgând pămătuful în buzunar, nu vreau să știe că gândesc că poate e impotent. Uimită de eficienţa telefonului trandafiriu, i-am mulţumit recunoscătoare, sărutându-l fugar pe obrazul perfect, fără riduri.

– Trebuie să plec, simt că Zmacgherila a devenit bănuitoare. Mă poate reclama la regie, dacă află că m-am îndrăgostit de un vampir aspirant, cum ești tu. Înainte să plec, vreau să-ţi mai spun ceva. Ţine minte numele Marele Maestru Mag Vladimiri Echinox, scrie-l, dacă vrei pe un post it, ca să nu uiți, vei înţelege în curând despre ce e vorba. Te-am pupat, păpuşea, acum chiar trebuie să zbor, mi-a mai aruncat Vampus peste umăr, în timp ce-şi umfla pulpanele pelerinei mov.

Și chiar a zburat. Într-o clipită, s-a făcut nevăzut din faţa mea. În urma lui, o aromă de ylang-ylang a tulburat ochii umezi ai nopţii și-ai mei. Trebuie să-mi aleg şi eu un praf de stea aromat, m-a gândit, în timp ce am aruncat priviri furişe în jur, să mă asigur că nu ne văzuse nimeni. Atunci am văzut o bufniţă mov deasupra mea. Şi-a scuturat aripile de două ori şi-a închis un ochi. Cam suspectă.

Am ascuns repede telefonul trandafiriu în buzunar, lângă pămătuf, şi m-am îndreptat în fugă spre casă, cu LolekșiBolek lătrând zgomotos pe urmele mele. Când am ajuns în casă, am văzut că trecuseră doar 5 minute de când plecasem, deşi mie mi se părea c-am stat vreo două ore în braţele masculine și parfumate ale lui Vampus. Atunci am înţeles că pentru vampiri timpul trece altfel. Am deschis telefonul şi l-am văzut pe Vampus la braţul unei femei frumoase, cu plete blonde, purtând o crinolină galbenă şi pelerină verde. Telefonul ăsta era Big Brother curat. N-am mai scos şi pămătuful, că n-am vrut să-l mai deranjez, i-am trimis doar o bezea în taină şi l-am lăsat să se bucure de bal, fiind în secret invidioasă pe Zmacgherila şi întrebându-mă ce rol juca ea în viaţa lui Vampus. Am să mă uit pe furiș în oglindă, să-i spionez, mi-am propus, cu aspirații de cel mai de succes stalker în devenire. În noaptea aceea am adormit gândindu-mă la parfumul stelar ylang-ylang a lui Vampus și la Marele Maestru Mag Vladimiri Echinox, dorindu-mi să-l întâlnesc cât mai curând și întrebându-mă oare ce parfum poartă. Ceea ce s-a și întâmplat, așa cum v-am povestit deja. 

Leave a reply:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s