Mâna ta mi se lasă pe umăr ca o binecuvântare

Odihnă de Atila Racz

Sunt tot mai obosit

Duminica

Parcă și pereții

Parcă și obloanele vechi

Și tabla de pe casă

Și ziua ațipită pe garduri

Culoarea frunzelor

Muntele

Toate par obosite

În ziua de odihnă

Și cui nu-i place

Să bea un pahar cu vin

Sub umbrar

Cui nu-i place să vină

Femeia visată

Să pună pe masă scorușe

Câteva flori de liliac

Iar când mișcă în jur

Să i se vadă puțin din șolduri

Puțin puțin din sâni

Lumina să-i treacă prin rochie

Puțin deasupra genunchilor

Și părul ca un râu negru

Sălbatic

Să-i curgă până pe brâu

Acum în ziua de odihnă

Când bate spre înserare

Și cântecul mierlei

Trece prin frunzișuri

Ca țârâitul ploilor

Acum când mâna ta

Mi se lasă pe umăr

Ca o binecuvântare.

Leave a reply:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s