Te ating în miezul suspinului

Suspin de Atila Racz

Apoi treci prin poezie

Și legi cuvintele

Cu agrafele din păr

Eșarfa roșie îți strânge

Mijlocul

Și părul revărsat pe așternutul

Cald

Acum poate o să asculți

O violină

O să privești

Cum poetul își caută sufletul

Cum poetul

Încă mai crede că din cuvinte

S-a născut omul

Pe aici bate melancolia

Bat ploile cuie în mine

Vântul mă ia într-o ducă

Privesc lung în mine

Și te ating

În miezul suspinului

Când tocmai

Te speli pe picioare

Și urmele umede

Rămân pe podelele negre

Ca argintul

Leave a reply:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s