Voi şti că sunt acasă

Pădure
de Eduard Bucium
În palma-mi de olar , din lut îţi creşte sânul
Apoi buzele-ţi muşc şi-n vene-ţi fac transfuzii
Ştiu, după ploaie,locuri în care cresc iluzii
Şi le cosesc pe toate, şi ţi le-aştern ca fânul
În ochii minţii mele, te plâng cu lacrimi sure
De lupi flămânzi de râsul din ochii tăi de lut
Şi-ţi bat ecou de toacă închis în clopot mut
Iar lutul mort învie şi eu devin pădure
Te învelesc în frunze să-nmugureşti de viaţă
Şi îţi ascund mirosul în urma unui urs
Să beau doar eu torentul din părul tău, ce-a curs
Trăgând peste noi noaptea, în râpă, dimineaţă
Te modelez din umbre de salcie pletoasă
Îngenunchind, cu sete să-ţi sorb din rădăcini
Iar când, extaziată, ţi-or creşte mărăcini
Din degete, pe spate-mi, voi şti că sunt acasă…

Leave a reply:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s