Alte focuri

de Eduard Bucium

Eu voi muri într-un târziu, dar mai-nainte-am să vă scriu
cum naşte-n mine viaţa
Cum Dumnezeu m-a făcut om, luând din soare un atom,
să-nceapă dimineaţa
Cu zâmbet de copil hoinar ce-ascunde stele-n buzunar,
să pună-n cerul lui
Desculţ şi uneori flămând, sărac dar ce bogat în gând,
visând la foc, hai-hui
De fapt, eu n-am să mor deloc, voi arde însă ca un foc,
pe timp de vânt şi ploaie
Şi când toată pădurea mea a ars, îmi va rămâne-o stea,
condeiul şi o foaie
Şi voi chema bunicii toţi în Carul Mare fără roţi
şi vom opri războiul
Pe rând, vom da drumul la lupi şi urşilor dreptul la stupi
şi-om arde tot gunoiul
Trei zile-apoi vor fi doar ploi şi armistiţiu, iar noi doi,
urcând cerului treapta,
Vom arunca armele-n foc, iar tu vei naşte la soroc
căci tu mi-ai stat în dreapta
Asa va fi într-un târziu, când voi fi terminat să scriu
de viaţă şi de locuri
Şi vom pleca zâmbind, la braţ, iubiţi, prieteni, poate fraţi,
s-aprindem alte focuri…

Leave a reply:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s