Cum ar fi să fii mamă de pom?

Păcatul pomului
Eduard Bucium / 2 august 2020
Eram doar un copil când văzut-am un om
Spânzurând un căţel de-un copac înflorit
După ce a plecat, spre copac am fugit
Şi-aş fi vrut să nu mai fiu om, dar nici pom
Nu-nţeleg nici acum, nu pricep ce-a făcut,
A murit neştiind de ce plâng sub copac
Trec adesea prin crâng, trec pe-acolo şi tac
Mi-amintesc cum, subit, toată floarea-a căzut
Şi-acel pom n-a murit, acel pom a trăit,
Şi-a-nchinat toate crengile-n semn de păcat
Nu pricep, nu-nţeleg de ce nu s-a uscat
Însă nici într-un an nu a mai înflorit
Eu eram un copil dar eram pui de om,
Iar căţelul roşcat fusese tot pui
Eu aveam mama mea, el avea mama lui
Dar mă-ntreb cum ar fi să fii mamă de pom?

Leave a reply:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s