17 comments

  1. Daca tu nu scrii nimic, ce sa facem si noi? Mai intram pe aici din cand in cand. Doar om avea ceva de citit. Si uite ca, in sfarsit, mai gasim si ceva nou.

  2. N-as putea sa spun cu exactitate dar cred da. Le-am luat pe rand. De la cel mai nou la cel mai vechi. In mai multe reprize. Deci, tu scrie, noi citim 🙂

    • Dar daca iar nu comenteaza nimeni, iar cred ca nu citeste nimeni, deci cititorii sa isi faca datoria daca ma vor aici.

    • “…daca ma vor aici” sa inteleg ca scrii in alta parte? Vreau si eu in alta parte 🙂

  3. Avantaj la scriitor. Eu nu prea comentez. Vorbesc doar in numele meu acum. Asa ca ramane la latitudinea ta ce faci mai departe. Eu doar ti-am spus ca m-am bucurat sa vad ca ai mai scris.

    • Acum stii ce efect au comentariile, nu mai poti sa spui ca nu depinde si de tine, daca vrei sa ma citesti.

    • Știi pentru ce e statistica, nu? Să mințim frumos cu numere, ca la corona.
      Numărul de abonați e ca numărul de like-uri pe fb, nu îmi zice nimic. Nimic!
      Reacțiile/comenturile sunt singura mea măsura a prezenței cuiva aici.
      Calcul rapid:
      La 400 de posturi, 400 de reacții, din care 200 sunt ale mele, ca răspunsuri. Deci o reacție la 2 posturi, în medie. 80% din acele reacții de la un cititor pasionat de religie, nu-mi spune nimic mie, ci propăvăduiește.
      Restul de 20% împărțite între alți 2-3. Deci, vreo 4 cititori, și ei sub semnul întrebării. Oricum dispăruți de-un timp, fără nicio reacție din partea lor, până ieri, de la tine, suprinzătoare, de altfel.
      Rămâne clar, deocamdată, la voi, cei 4 cititori, jumătate din responsabilitate ca să se scrie aici ceva.
      Aia cu “scrii pentru tine” nu fumez.

    • De ce sa impui cuiva sa comenteze daca nu simte nevoia sa o faca? E o conditionare inechitabila. Indiferent care ar fi motivul, daca vrei scrii, daca nu, nu. Eu nu te oblig prin abonare sa scrii asa cum nici tu nu imi poti cere sa reactionez prin cuvinte doar ca sa scrii. In definitiv, reactia mea (si-a altor abonati) la scrisul tau exista dar sub alta forma. Cititul.

      Vorbind de statistici, nu stiu pentru ce fac altii abonarile, dar daca eu ma abonez la un blog, o fac pentru ca vreau sa fiu la curent cu ce se scrie in acel blog. Tu publici ceva, eu primesc, uneori instant.Si daca am timp citesc atunci, daca nu, o fac cand imi permite timpul. Ar fi, dupa parerea mea, si extrem de inutil dar si foarte deranjant sa primesti pe e-mail, cu buna stiinta, „n” mesaje nedorite de la „n” abonari. Doar de dragul abonarii si-a statisticilor.

      Concluzie: sunt un cititor-abonat care te-a citit, fara sa comenteze, de prin vara trecuta, cred. Ca abonat de pe la inceputul anului. Un abonat care si-ar dori sa citeasca in continuare ceea ce scrii. Aici sau in alta parte. Evident, fara conditionari de reactii prin cuvinte 🙂

      Btw, strict in cazul meu, desi incorect folosita expresia, aproape ca poti spune ca reactia mea prin cuvinte e „exceptia care confirma regula”. Dar am vrut sa stii ca mai sunt si altii care te citesc sau care te-ar citi daca ai scrie… mai des 😉

Leave a reply:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s