More about Mad Men

There is more, much more, nu mă mai satur să le văd. Outrageous remarks, refreshing, spuse cu glas tare, să îți înfigi cu disperare mâinile în tapițeria fotoliului, ca să nu spargi televizorul. Oricum toate la fel de sexiste și aliniate la ideea de femeia-i minte proastă, iar bărbatul capul ăl dăștept.

Violul e aproape justificabil, căci atunci când “seduction is over, force is requested”.

O femeie care se îmbracă cât mai atent, se aranjează cu dichis, se coafează, se dă cu toate smacurile posibile să-și țină fața de păpușă de porțelan, e una realizată, că doar fiind pe placul bărbatului “I am earning my keep”.

Mourning is “extended self pity”, nici nu mai știi, poate era uneori bine și așa, decât doliurile interminabile de acum după marile pierderi din viață. Care oricum vin.

Să bei tărie la birou, și încă multă, e normă. S-ar fi potrivit bine la românii iubitori de alcoolisme. Iar să te urci la volan când nici nu mai știi bine unde stai, de beat ce ești, e la fel de normal ca și când te-ai duce să te culci.

Un lucru pe care l-aș lua mai departe de acolo ar fi… nu, două lucruri aș duce mai departe de acolo. Ba nu, trei. Trei, da.

Primul era să fie fustele umflate, ca niște umbreluțe, cu tul dedesubt, dar acum îmi dau seama că nu ăsta e primul. Primul e libertatea limbajului, de-a spune exact acele gânduri agresive, umilitoare, jignitoare, la liber. Să fie la suprafață, ce e oricum înăuntru. Să nu se mai acopere totul sub o corectitudine fățarnică, obositoare. Măcar să se știe cine gândește așa. Acum toți părem super gentili, corecți, fără nicio pată de discriminare sau violență pe atitudine.

Al doilea ar fi dezvoltarea tehnologică și-n comunismul ținut în colibă. În anii 60 din secolul trecut, americanii aveau aer condiționat, aspiratoare, aparate de filmat și de fotografiat – color, pampers, tampoane. Ce știau străbunii mei despre aer condiționat, cameră de filmat și televizor în 1960? Iar pampers și tampoane… ohoho, trăiască pelinca și pachetul de vată. Mirajul vestului nu era degeaba. Eram atât de în urmă față de cealaltă lume, cu pământul făgăduinței, noi, în întuneric, acei vrednici înlănțuiți de gât oameni ai muncii clădind socialismul de aur. Comunismul a făcut multe lucruri mârșave, abjecte, abominabile, iar dintre ele, o nemernicie care mă râcâie mai tare, e că au furat tinerețea și apoi viața întreagă a părinților mei.

Și-al treilea lucru, cum ziceam, ar fi fustele înfoiate, de păun umblător. Printre astfel de rochii, ne-am trezi deodată cu toții în scene vodevilice cu Mary Poppins. Deși, după comunism, asta nu e nicio consolare. Dar măcar acum avem pamperși și tampoane.

Leave a reply:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s