Ida s-a speriat o pălăriuță (4)

Autor: Nicolaas Matsier

4.

E posibil că Ida aproape și uitase de magazinașul ei de pălării și de toate, când un domn se opri anume în dreptul ei și trecu strada la pas cu ea, în tandem.    

Ajunși de cealaltă parte, prinse a grăi:

– Frumos afară, nu-i așa?

Ida tăcu mâlc. Domnul rămase lângă ea, așteptând împreună cu ea la semafor, să se facă iar verde.

– Chiar e o vreme frumoasă de plimbare, grăi din nou domnul către Ida, în timp ce traversau împreună.

Ida tăcu ca muta mai departe.

– Vă pot oferi o bomboană de mentă, vorbi iar cel de lângă ea.

Niciun răspuns.

– Cine nu vorbește nimica, nu primește bombonica, zise domnul mai departe, și șuieră ironic printre dinți, a pagubă.

Plesnind de nervi, Ida nu se mai putu abține și izbucni: 

– Lăsați-mă odată în pace, domnule! Nu vedeți că mă deranjați?!

– Deranjez? Cum așa?! Cum aș putea să deranjez pe cineva care traversează de zor încoace și-ncolo pe pietoni, îi răspunse bărbatul rânjind la ea.

– Să vă duceți dracului, domnule, explodă Ida. Nu vedeți că sunt la muncă, țipă mai departe la el, clocotind de furie pe marginea trotuarului.

Oripilat, bărbatul se depărtă bombănind, în timp ce făcea semne cu mâna la cap, că-i cam dusă.

Pierdută cu firea, Ida nici nu mai observă că între timp se pusese iar roșu. Se năpusti să treacă iar strada, dar nici nu păși bine și un biciclist intră din plin în ea. Ida căzu. Biciclistul căzu și el.

va urma

Leave a reply:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s