Aștept să-mi bată cineva la ușă

Aștept să-mi bată cineva la ușă și să mă întrebe:

– Nu vă supărați, n-ați văzut banii mei, mi-au căzut din hanorac în timp ce plimbam cânele?

Iar eu să zic:

– Ba da, sigur, uite, luaț de aici, erau chiar pe iarba din față, când am întrat în casă i-am văzut și am crezut că e o glumă. M-am apropiat și m-am uitat cu grijă, așteptând să mă stropească cu cerneală, ca o caracatiță. Dar au stat liniștiți și uzi, ușor despăturiți, părea să le fie frig, așa că i-am luat și i-am adus în casă, la căldură. Vedeț, uitaț, s-au mai dezmorțit, aproape că-s uscați. Apoi, m-am gândit, dacă au caca ascuns în ei, ca la farse, așa că i-am atins precaut, doar cu două degete deja îngrețoșate. Deși, dacă ar fi fost așa, atunci de ce i-am mai atins? Probabil pentru că nimeni nu poate rezista să nu atingă o bancnotă atât de mare și atât de zgribulită în iarbă, nu? Și poate pentru că mi-am dat seama că nu e niciun caca, că dacă e să faci o glumă, faci și tu cu hârtii mai mici, nu mânjești pe la bot purcoiul de bani. Sau poate s-au gândit că nu m-aș apleca după una mai mică? Să știț că m-am și răzgândit oleacă, că să-i las acolo, dar apoi mi-am zis că se supără măria sa, Universu’, căruia i-am cerut să-mi aducă totu’ la poartă, ca muntele la Mahomed, și uite, az mi-a adus și el, în sfârșit, ceva și eu, acum, ce să fac, să-l refuz? I-am luat, deci, și cu luatul ăsta am făcut o mulțime de fapte bune, de exemplu, am participat la farsă, dacă ar fi fost, deci ar fi râs niște copii de mine, n-am supărat Universu’, dacă el ar fi cel vinovat de asta, și, pe deasupra, am salvat din frig și udeală sărmana hârtie, că dacă mai stătea mult afară, se făcea clampă de băutură. Poftiți!

Și înainte să închid ușa după ghinionistul norocos, care și-ar îndeasa cu dor bancnota în buzunar, să nu uit să adaug că:

– Și mai e ceva, mi-a venit să mă bucur când i-am găsit, dar apoi m-am domolit, că mi-am dat seama că îi lipsesc cuiva și probabil e supărat. Se cade să mă bucur de supărarea altuia? Dar unpicuț tot m-am bucurat, că uite, ce surpriză, eu niciodată nu găsesc bani pe jos. Și acum, poftim, mi-o bătut la ușă. Acu’, totuș, dacă tot vorbim de bucurii, aia cu recompensa găsitorului nu se pune?

Aștept, poate bate la ușă. Îi dau timp până mâine. Apoi îi cheltui pe ceva frumos. În cinstea lui, desigur.

11 comments

  1. Aștept să-mi bată cineva la ușă

    Aaropò de titlu,e tare de tot! Ziceam, luminat dintr-odată de-această stare neașteptat de favorabilă de-a putea face un bine cuiva interesat: poftim ocazie, numa’ bună de-a-i sări în ajutor omului afectat de singurătate! N-a fost să fie, asta, dar merge ideea cu recompensa…

Leave a Reply to George Cancel reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s