Casa de comenzi, back to the future

Pe vremea când nu se găsea de niciunele prin aprozare, mama suna la casa de comenzi ca să avem și noi, din când în când, câte ceva bun. La casa de comenzi se ajungea greu, puteai să suni cu zilele și nu-ți răspundea nimeni, dacă nu aveai pile la telefoane. Noi aveam. O verișoară de-a tatei lucra la telefoane și ne făcea legătura. Comandam cafea, cașcaval, măsline, portocale. După care așteptam, că nu veneau mintenaș. Iar când venea, nici nu era chiar tot ce comandasem, în loc de 3 kile, veneau cu unul. Dar oricum, ce conta era că venea, și când venea, era sărbătoare. Era extraordinar.

Tot extraordinar e că acum am găsit un alt fel de casă de comenzi. Una tocmai în timpurile în care se găsesc de toate în magazine, iar aprozare nici măcar nu mai sunt. Și acum, chiar dacă poți să te duci să-ți iei de toate, la liber, de pe rafturile gemând de oferta extrem de variată de produse, făcându-ne, măcar o dată în viață, pe toți să suferim de sindromul blocajului în multi-alegere, când ai deodată atât de multe variante, încât te scurtcircuitezi, o casă de comenzi e mai utilă ca niciodată. Doar că de data asta, nu pentru că n-ai avea altă opțiune, ci pentru că e opțiunea cea mai deșteaptă dintre toate. De la prea puțin, la prea mult, casa de comenzi te ajută acum să te descurci în procesul invers, de simplificare și, mai cu seamă, de esențializare. Să discerni între ceea ce ai nevoie și ce nu, între ceea ce contează și ceea ce nu. Primul lucru, mai presus decât prețul mai avantajos decât în magazine și transportul gratis, e faptul că-ți salvează timp. Timp pe care nu poți să-l plătești cu niciun fel de monedă ca să-l capeți înapoi.

O casă de comenzi nu pentru măsline, cașcaval și alte produse de mare influență și traficate pe sub mână în cealaltă viață, ci una pentru materiale de construcții online, materiale care-ți trebuie la construcțiile făcute în viața asta, modernă și mai liberă, pentru lucrurile de acum, și ele tot de mare influență, dar traficate în plină lumină în hipermarketuri uriașe, în care ajungi să pierzi ore și zile, căutând. Iar odată ce le ai acasă, vine următoarea încercare, întotdeauna vine, când din materialele cumpărate, o parte se pierd, din cauza deteriorării pe drum. Pierderile inerente, spărturile, motivul pentru care de fiecare dată trebuie să cumperi puțin mai mult, de rezervă. Spărturi ce trebuie înlocuite, încă o durere de cap pe care o adaugi la parcursul anevoios, deloc departe de tradiționalul mers cu căruța la târgurile și iarmarocurile de pe vremurile bunicilor. Căci mare diferență nu e între cum își procurau bunicii materialele de casă și cum ni le procurăm noi, dacă nu folosim sistemul de comandă online. Și noi, ca și ei, tot trebuie să ne deplasăm la locul cercetărilor, să investim o grămadă de timp să găsim ce ne trebuie, să măsurăm, să căscăm gura la tot ce mișcă în domeniu, ca să ne dumirim despre ce avem nevoie, să mai vorbim cu-n prieten, cu-n vecin. Singura diferență e că acum, la prieteni și vecini, mai adăugăm documentarea pe net, trăiască Google. Iar la fața locului mai vorbim cu neguțătorul, mai întrebăm pe băiatul de printre rafturi, oricum, pe ansamblu cam aceiași mulți și încâlciți pași, iar pentru mine personal, extenuant de plictisitori, de procurare a celor trebuincioase.

Nu, n-ar fi nicio diferență între casa făcută acum sau demult, de bunici, în ce privește procurarea materialelor. Da, evident, oferta acum e mai variată, sunt materiale noi, calitatea e diferită, dar în principiu, te condamni la același parcurs de trepăduș împrăștiat în toate părțile și slab productiv: de la tine de acasă, la locul cu materiale și înapoi, și iar, din nou, umblătură, frecătură, călare pe mătură.

Un concept cum e casa de comenzi Vindem Ieftin prin intermediul căreia poți cumpăra online materialele de care ai nevoie, e ceva complet nou, dar nu doar pentru vremea bunicilor și-a caselor vechi, ci ceva nou și pentru vremea noastră, când noi încă tot ca pe vremuri ne facem casa, căci tot ca pe vremuri alergăm zbuciumați între magazine, producători, furnizori. De parcă a face o casă trebuie să rămână maratonul încleștat și vrăjmaș în care îți pierzi la câte o săptămână suflarea, și în care la câte o lună îți ieși din minți.

Nu, se poate și altfel.

Se poate și mai simplu.

Mai ușor. Mai eficient.

Se poate fără pierdere inutilă de vreme și fără să rupi lanțul de frustrare. Cum? Centralizând. Delegând ceea ce nu stăpânești. Și economisind. Timp, energie și bani. Dar mai ales timp. Apelând la o astfel de casă de comenzi, care e ca un depozit virtual unde găsești tot ce ai nevoie, le îndeplinești pe toate. Centralizezi, ai un punct unic de unde mai apoi dorințele tale se ramifică spre direcțiile necesare. Și ai oameni care știu de o mie de ori mai bine decât tine cu ce se mănâncă materialele de construcții, producătorii, costurile, eficiența, variantele. Cu ei poți sta de vorbă despre ce ai nevoie, să te sfătuiești, să faci un plan, și să elimini, în sfârșit, toți ceilalți pași din proces, greoi și repetitivi, pe care-i făcea și bunicul, pe care-i făcea și tata, pe care-i faci acum și tu, strâns de cămașa de plumb moștenită, a treburilor făcute greoi, cu caznă. Dă moștenirea greului la o parte, tu ai șansa să faci altfel.

comenzi

O casă de comenzi de materiale de construcții, cu oameni puși serios pe treabă, ce vor să aducă un suflu nou modului de a te aproviziona, te poate scoate din arhaicul în care te-ai resemnat să te zbați, și te transportă în modernul unor vremuri în care tehnologia ar trebui să îți ușureze viața, nu doar să ți-o decoreze cu like-uri impotente pe facebook primite la ultima ta achiziție, o faianță fenomenală și pe ici, pe colo, spartă, agonisită după lupte seculare prin depozitele de bricolaj. Căci geaba ai tu Google care-ți arată de toate și nu-ți dă de niciunele, dacă aprovizionarea tot rudimentar ți-o faci, dacă tot trebuie să-ți biciui gloaba zi de zi să te duci până la magazinele alea, să stai (și să înjuri) în trafic, să cauți zadarnic după lucruri, de regulă în mai multe locuri până dai de ce-ți trebuie, și să mai și plătești în plus. Un faliment pe toate planurile.

Be smarter! Sună la casa de comenzi, dă-le mesaj, trimite un email, încearcă să vezi cum se poate și altfel decât cu alergătură și bătaie de cap. Și n-ai să mai alergi tu cu limba pe umăr după materiale, ci se urcă ele călare pe mătură și-ți vin magic la tine acasă, precum muntele la Mahomed. Și-ți mai vin și la timp! Că ce poate fi mai absurd, un absurd ce se întâmplă regulat, să ai muncitorii la treabă și tu să n-ai materialele?

Și nu, nu trăiască Google, ci trăiască casa de comenzi!

(Post publicat în cadrul competiției Superblog, toamna, 2019 – proba VIII. Ca de obicei, părerile prezentate sunt personale și neinfluențate de concurs.)

2 comments

  1. În timpul acela, de demult, citeam din clasicii lit.univ., dar și pe toți scriitorii români. În orașele de provincie cărțile bune erau greu de obținut. La noi, librarii, generoși, ni le ofereau împreună cu un volum-două din operele complete ale lui Lenin, necumpărate de nimeni și care zăceau de decenii acolo (puse la plată alături de “Cel mai iubit dintre pământeni”).
    Când citisem “Viața ca o pradă”, Preda mi s-a părut cu totul altul față de Moromeții sau chiar Delirul. Pe-atunci eram îndrăgostit nu numai de Blaga și Nichita Stănescu, dar și de tenis, pe care-l practicam stângaci adeseori – de aceea și gândeam, această carte, Viața ca o pradă, MP a scris-o dintr-o răsuflare, ca o lovitură de rever, à descătușare, nu precum anterioarele meșteșugite la greu.
    Eseul tău de azi trădează aceeași liniște și siguranță sănătoasă, scriind în aerul curat de munte, în Cabana ta, destinsă.

Leave a Reply to Editor Cancel reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s