Concluzia prima?

Cred că explic prea mult.

Ba nu.

Nu e prea mult, niciodată nu e prea mult, oamenii au nevoie de claritate.

Ce voiam să spun e că explic înainte. Înainte de concluzie. Înainte de sentință. Mai bine ar fi să fac invers. Să încep cu sentința. Apoi să o explic. Apoi s-o mai zic o dată, ca și concluzie. Un fel de expunere asemănătoare cu cea americană, plină de redundanță. Zici ce urmează să zici, zici ce zici, apoi spui ce ai zis. Tocmai.

Pot să explic prea mult, dar trebuie s-o încadrez mai bine.

Știam că introduc prea mult un subiect, dar azi mi-am dat seama că, în timp ce eram ocupată să fac o introducere prea largă a subiectului, celălalt s-a dus direct într-o direcție greșită.

A, nu, nu despre asta vorbeam, dau să îndrept.

Prea târziu, celălalt s-a urcat pe calul propriei concluzii, înainte să apuc s-o zic pe-a mea, cea pentru care și voisem să fac toată expozițiunea, și-a fugit mâncând pământul. Fără să mai am ocazia să spun altceva.

Note to myself: începe cu concluzia.

2 comments

  1. Mă faci să zâmbesc. Tu scrii cu o claritate de invidiat, ai o logică impecabilă; iar dacă ți-a scăpat cineva fără să primească replica de bază, bucură-te și tu pentru acea persoană. Merită, nu crezi?

Leave a reply:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s