Ceai de cătină

Din fructe uscate de cătină. Nu știam ce să fac cu ele, de mâncat nu-mi venea că au un miros urât, pământiu stricat fermentat, pe care dacă-l miroși mai mult devine doar pământiu (sau poate-s chiar stricate).

Am citit (la repezeală, doar titlurile) că se poate face ceai direct din fructe. Sau decoct. Ce simplu, îmi zic. Mi-am pus biluțele galbene și scofâlcite într-o cană, am turnat apă fierbine și-am așteptat să se răcească. Gust… indefinit, slab, aproape de apă și atât. Nici măcar acru. Mi-am dat seama că sărisem o etapă, nu le zdrobisem, cum zicea la carte.

Am încercat să molfăi câteva din fructele ce de acum crescuseră, se umflaseră, și pluteau deasupra apei ca niște insecte, dar după vreo 10 n-am mai putut. Mi s-a strâns gura pungă, astringente și acre și te saturi de toată sănătatea curată. Or fi ele ginsengul românesc, dar e pentru mine o taină cum să ajung să le și mănânc.

Cu ce poți zdrobi fructe de cătină? Poate să le macin în mașina de cafea, alt zdrobitor nu știu.

Până la urmă, mai bine mă las de mâncat de la sursă, că tot mai simple hapurile de-a gata.

One comment

Leave a reply:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s