Am luat Molokhia de la un magazin turcesc, crezând că iau mentă congelată. Da, scria green molokhia pe ea, printre celelalte semne arăbești, dar am ignorat și m-am luat după poză, că molokhia nu știam ce e și-am zis că poate așa se mai zice la mentă pe altă parte a globului. Iar în poză arăta exact ca menta. Ei bine, nu e mentă, e molokhia. Doh, doar scria. Spanac evreiesc. Mâncau și faraonii din asta.

Ce să fac cu ea acum, dacă mentă nu e? Ce scrie pe internet – o supă. Am luat rețeta de aici și-am adaptat-o la nevoile mele, adică nu zeamă de carne, ci zeamă de legume. Plus molokhia. E mucoasă, mult mai mucoasă ca spanacul românesc, și consistentă, îngroașă așa-zisa supă care se transformă într-o masă verde, gelatinoasă. Gust potolit, molcom, mângâietor.